Vise...

O noua zi. O noua zi in care sa simt ca nu fac nimic, ca traiesc degeaba. Ma trezesc, ma bucur de bolul meu strasnic de cereale si incerc sa ma chinui cu o tema. ZADARNIC. Ma gandesc la rostul meu. Ce o sa fac in viata , de ce, oare o sa fie bine? Dar nu are rost sa-mi fac planuri…carpe diem! Ies afara pe terasa si-l astept pe fratemiu. Trebuia sa mergem la scoala . Pe o creanga vad nestingheriti 2 porumbei infipti unul in altul tinandu-si de cald. Acum am inteles si eu de unde vine faza cu „ce faceti porumbeilor?”. Vantul batea linistit in parul meu si visam cu ochii deschisi. La ce visam? O gama haotica de ganduri imi strabatea mintea, nu reuseam sa-mi ordonez gandurile , imi era frica de ziua de azi, de scoala, dar de ce? De ce nu imi puteam ordona gandurile? Imi ramasese in mintea imaginea celor 2 porumbei unul langa altul ca doi indragostiti. Dragoste. Oare ce e dragostea? Unii spun ca dragostea adevarata e doar in filme dar eu de unde sa stiu? Revin la realitate si incerc not giving a fuck. Ajuns in parcul liceului nu stiu ce caut acolo. Vroiam doar sa stau pe banca, intins, sa ma uit la cer, printre crengi, sa aud vantul suierand si sa visez. Ce bine ca e gratis altfel eram cel mai sarac om poisibil . Visele multe imposibile, multe aberante, dar unde am fi fara vise? Prin vis scapam din lumea reala, patrund in necunoscut , sau in realitatea mea, cum as vrea sa fie. Visam sa fiu cu cineva pe banca sa poata admira privelistea , sa realizeze frumusetea lucrurilor simple din viata care pentru multi sunt banale dar atat de frumoase, cineva sa inteleaga ce simt si de ce. Sa O boare de vant imi spulbera praf in ochi si odata cu asta spulbera si visul si realitatea mea perfecta... Totul e un vis dar nu totul. Nu trebuie sa traiesc intr-un vis. Totul poate fi realitate. Totul e doar un puzzle complex si eu detin piesele dar trebuie sa vad cum le aranjez.